Când nu eram decât o mână de țărână,
Cu mâna ta, o, Doamne, Tu m-ai modelat
Și în nări, o, Doamne, duh de viață mi-ai suflat!

M-ai pus să fiu, o, Doamne, păzitor
În minunata ta grădină, în Eden.
Tu, ajutorul potrivit mi-ai dat,
Când Tu, din coasta mea, o, Doamne, pe Eva ai creat.

Și atunci, când a venit ispititorul,
Și Eva, Doamne, a picat.
Cu voia mea, o, Doamne,
De bună voie, pe Eva, Doamne, am urmat!

Și Ți-am nesocotit porunca,
Din fructul interzis noi am gustat.
Atunci, o, Doamne, Tu ne-ai alungat
Și ai zis: cu trudă să-mi câștig, dar, traiul.

Iar Eva, Doamne, ai poruncit atunci
În chinuri rodul vieții să aducă.
Căci, Doamne, eu atunci am început să mor
Și toți ai mei, cu mine, Doamne,
Unul câte unul vor muri.

Apoi, din dragostea cea mare,
Tu, Doamne, ai trimis un salvator,
Pe Fiul Tău, Isus, Mântuitorul lumii,
Prin sânge sfânt, prin jertfa pe Calvar,
Să șteargă, Doamne, a mea vină,

Să spele-n sânge vina mea.
A suferit, El a plătit păcatul pentru mine,
A învins acolo, la Calvar, a învins iubirea,
Mi-a dat viață, căci cine crede-n El e mântuit!

Acolo, la Calvar, Isus, cu prețul vieții a plătit,
Un Miel ce a fost jertfit, Leul din Iuda,
Isus Hristos, o, salvatorul meu iubit.

De-acum, o, Doamne, viața întreagă în mâna Ta o dau,
Ființa mea și eul meu Îți aparțin,
Și știu, o, Doamne Sfinte, că-ntr-o zi
Voi fi dinou în sfânta ta grădină n Eden,
Dar nu ca paznic — Doamne, mi-ai promis.

Mireasa Ta voi fi,
Căci alb veșmânt mi-ai dat.
Te rog, o, Doamne Sfinte, ajută-mi să-mi păstrez
Veșmântul alb de nuntă, să nu îl întinez