Un cer, fierbinte, fara de culoare
O nesfirsita slava sub picioare
Dar chipul sub, o haina zdrentuita
Prin spini, arsi de seceta cumplita
Prin nori, de praf pe albie de ape
Incercau porcari, slujba sa isi faca
Dar.. dintre totii mai coplesit de chin!
Era un tinar; un sarman strain.
Cu ochii tulburi ,cu privirea-n gol
Iar corbi negri ii dadeau ocol:
Ce tropot? Ce viltoare? dar pina cind
Mereu tot prin arsita mereu plingind
Cine-ar indrazni? din ceruri ori din ape
De arsita ,de foame si de blestem sa-l scape
Doar marea, numai le era aproape
Si vuietul din val parca-l chema
Pe bietul tinar in viltoare sa.
Atunci din departare: sub soarele torid
Venea o caravana, dinspre NIL
Comvoi de negustori si de camile
Cu marfa pentru doamne si copile
Podoabe pentru doamnele bogate:
Oglinzi ,parfumuri, leacuri si bucate
Un negustor mergea in urma lor
Linga a lui camila foarte ginditor.
Tinarul il privea, cu suflet trist si gol
Iar corbi negri croncaniau de zor
In minte-ai disperata, un ging rau s-a ivit
Baga-se mina-n sin si-o strinse pe cutit
Da tinarul navala in drum asa deodata;
Statea si astepta, batrinul om sa treaca
Gindindu-se asa pe neasteptate
Cum sa-i infinga, cutitul scurt in spate.
Deodata in loc de asta cu-un strigat gituit
Sarmanu, scoate-un strigat si cade la pamint
Ai mila d-l meu! te rog un strop de apa
Sint grav bolnav si nimeni nu ma scapa
Poate, ai si dumneata acasa un fecior
Atunci se opri, din drum batrinul negustor
La tinarul cu ruptele-i vesminte
Se prabusi in drum in pulberea fierbinte.
Cu fata-i, in tarina cu mina pe pumnal
Privind cu ochi tristi, si-o ura de sacal
Batrinu ,scoase dintr-un snop de stuf
O ploasca , mica cu apa de baut.
Apoi se apleca batrinul in tarina
Ca sa-l ridice sus pe tinar cu a lui mina
Il ridica! ..dar el parea ca mort
Atuncia ii vazu si zdrentuitu-i port!
Un sac de zdrente? care alta data
Fusesse o mantie, frumoasa si bogata
Pe umeri! dupa urme ce nu mint
Purta-se lant de aur sau argint
In fata lui? o nu nu-i cu putinta
Un tremur ii cprinde, intreaga lui fiinta
Batrinul se uita dar totul parea vis
Iar tinarul strain ochii sii-a deschis.
De necrezut! pe DUMNEZEUL viu
Vad bine ! nu visez dar eu te stiu
O! nu nu-mansal ochiul meu batrin
Tu ! esti un fiu al marelui stapin
Da tatal tau, e un stapin puternic
E intelept :iar eu un rob netrebnic
N-am cunoscut pe nimeni nici odata
Dar tu sub soare ai cui spune tata!
O ! fara asemanare-i tatal tau
Cum poti ? sa fi cu viata ta calau
De-ai sti.. cum plinge, cum il doare
De ce !sa mori, cind poti sa-i ceri iertare.
Tu pribegesti cu turmele de porci!
Nu vrei in fericire sa te-ntorci?
O !hai da-mi mina tatal tau asteapta
Ridica-te.. ce-ascunzi in mina dreapta?
Intinde mina!HAI... cu mine
Nu zise, flacaul apoi si disparu
Printre tufisuri, alergind spre turma
Intoarcete, se auzi un glas din urma
Intoarcete, cit nu-e prea tirziu
Si glasul tot mai rasuna-n pustiu;
Iar printre stinci, mai rasuna chemarea
Cum se aude tot mai aproape marea.
Tirindu-se pe crestele de stinci
Vazu ,deodata valurile adinci
Ce ascundeau, o-mparatie sumbra
De moarte,intuneric si de umbra;
Cu fata-i jos, cu ochii-n plins
Cu sufletul, distrus el asculta
Arunca-te.. aici avem de toate
II rid in fata apele inspumate.
Dar ,iar aude glasul de batrin
TU esti un fiu al marelui stapin!
S-au poate ii vintul,dar deodata
TU stai si plingi ,cind ai cui spune tata
Zadarnic, ai aici pareri de rau
Cind fara asemanare-i tatal tau
Zadarnic te tirasti catre viltoare
DE CE? SA MORI CIND POTI PRIMI IERTARE.
TU ESTI UN FIU? Zadarnice cuvinte
Mai poti spune, sub cer cuiva parinte
Puternic, invatat si intelept
Pe al meu frate, il stringe acum la piept
In jurul lui ispravnici si argati
Slujesc cu drag, si-adorm indestulati
Se ridica flacaua asa deodata
Ma duc... la el ca si mi-e tata!
Ma duc, sa-i spun doar lui, intr-un ungher
Ca am gresit fata de el ,fata de cer
Ca am fost nesocotit, ca am fost neghiob
Sa-l rog sa ma primeasca doar ca rob.
Pe drumul dintre ,lanuri si livezi
Printre cimpii cu turme si cirezi;
In soarele cu raze-i transparente
PLINGEA CU MULT AMAR, UN TINEREL IN ZDRENTE.
Venea privind in jurl lui mirat !
Ca toate le-a stiut,dar le-auitat
Maslini ,pomii gata sa-nfloreasca
Si acolo, sus e casa parinteasca.
Dar vai! ca drept in fata deodata
II apare alergind, cu dragoste a lui tata
Copilul meu! si s-au imbratisat acum
S-au sarutat si au plins acolo-n drum.
Sint vinovat, tata fata de tine
Sa-ti fiu copil;o un se mai cuvine
Aduce-ti, iute haina cea mai buna
Si-n deget, un inel sa i-se puna
Si-ncaltaminte in picioare.
Taiati vitelul cel de sarbatoare,
Si cintareti, cei mai buni sa vie
In casa mea e mare bucurie.
Caci mi-a fost mort copilul si a-nviat
Pierdut a fost si astazi l-am aflat.
Tu prietene, cuprins de-ngrijorare
Ai ascultat azi pilda de salvare,
O.. de-ai cunoaste cine e batrinul
Ai sti, ca DUMNEZEU este STAPINUL
Iar, tu esti fiul care dintr-o data
Poti spune ,DUNNEZEULUI TAU TATA
Si ca am gresit TATA fata de tine
ITI DARUIESC AZI INIMA DIN MINE
Si viata: ce mi-o dai de azi inainte
Doar tie ti-o inchin PARINTE
IAR AZI,LASIND IN URMA VECHEA STARE
PRIMI-VOI DE LA TATAL MEU IERTARE.
AMIN 25/08/08
Aceasta poezie a fost compusa de regretatul frate DUMITRU DUDAU pe care DOMNUL la chemat acasa dupa o bogata activitate in cimpul Evangheliei,pe care activitate a desfasurat-o in conditi foarte grele dar prin toate a iesit biruitor.Un frate scump la care multi ii simtim lipsa chear daca au trecut multi ani de atunci.
Sunt sigur ca acest DUDAU, a incercat "timid"/ Sa plagieze "INTOARCEREA" de marele IOANID!/... Atentie cum, de acum, compuneti sau postati/ De vreti pe CEL din ceruri, CINSTIT sa-L laudati!
si ma simt datoare sa explic:acest DUDAU cum il numiti dumneavoastra
a fost un vas de cinste in fata lui Dmnezeu si in slujba oamenilor, ori de cite ori a apelat cineva la el pentru rugaciune sau alt ajutor fara sa tina cont de ora a fost prezent si-a incheat activitatea la o virsta foarte inaintata ca Pastor ,avind si lucrarea DUHULUI SFINT la fel si vedeni asa ca nu e posibil ca un astfel de om sa faca asemenea lucruri .va multumesc.
SA-L CUNOSC PE PASTORUL DUMITRU VALERIU DUDAU OM DEOSEBIT ASA CUM ESTE DESCRIS, IAR OPERA II APARTINE IN INTREGIME FARA NICI O INDOIALA.IAR MARIEI II DORESC SA AIVA RABDARE SA LASE LUCRURILE IN MINA LUI DUMNEZEU SA LE REZOLVE EL.
SA FITI BINECUVINTATI TOTI.
MARIEI II DORESC SA AIVA RABDARE SA LASE LUCRURILE IN MINA LUI DUMNEZEU SA LE REZOLVE EL". Tudore, ce sa rezolve DUMNEZEU? Sa recunoasca El in locul Mariei ca poezia este plagiata? Partea noastra trebuie sa o facem noi, nu sa-L implicam pe Dumnezeu.Cand pacatuim, cu voia sau fara voia noastra,trebuie sa recunoastem si sa ne cerem iertare.Iata, numai prima strofa si din poezia originala, cat si din cea plagiata.
COSTACHE IOANID:
“Un cer fierbinte, fără de culoare/,
îmbrăţişa pustiul ars de soare/.
Cu chip aprins, cu haine zdrenţuite/,
prin spinii frânţi de vânt şi de copite/,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă/,
goneau porcarii slujba să şi-o facă/”
(din poezia “INTOARCEREA”)
DUMITRU DUDAU:
“Un cer, fierbinte, fara de culoare/
O nesfirsita slava sub picioare/??!!(s.m.)
Dar chipul sub, o haina zdrentuita/
Prin spini, arsi de seceta cumplita/
Prin nori, de praf pe albie de ape/
Incercau porcari, slujba sa isi faca/
Dar.. dintre totii mai coplesit de chin!/
Era un tinar; un sarman strain”/.
(din poezia “Fiul risipitor”).
Dupa cum vedeti, stimati cititori, cele doua strofe, seamana ca doua picaturi de apa, numai, ca
una este limpede ca apa de izvor, iar cealalta, tulbure ca apa de balta. Si aceasta pentru ca plagiatorului nu i-au “iesit” bine modificarile, si iata si de ce: dintre cele opt versuri, sapte exprima, “un cer fierbinte, …o haina zdrentuita,…spini arsi de seceta, …porcari… si un tanar sarman”, care nu fac concordanta, nici macar metaforica, cu “nesfarsita slava sub picioare”. Ce spuneti stimati aparatori a-i neadevarului? Daca sora Maria se pare ca este nevinovata, datorita faptului ca nu cititise, probabil, niciodata aceasta poezie de C. Ioanid, Dvs. sunteti vinovati, pentru ca nici in momentul cand ati vazut prima observatie realista a subsemnatului, nu ati cautat sa aflati ADEVARUL, ci dimpotriva. Pacat! Cel putin nu mai comentati, ca e mai bine. Este mare greseala sa sustinem un NEADEVAR.
P.S. Am mai postat un comentariu, care de la “RESURSE”, nu a fost afisat. Sper din toata inima, sa nu se intample si cu acesta la fel. Multumesc in Numele Domnului, care este ADEVARUL!
eu zic sa lasati morti sa se odihneasca in pace sa nu-i mai ponegriti atit in religia noastra ortodoxa ,SE ZICE CA DE MORTI SE VORBESTE NUMAI DE BINE,eu ne stiu ce relige aveti dumneavoastra dar nu mia placut comentariul facut asupra poeziei si nici a celor care nu se mai pot apara .iar cit despre autoare cred ca a specificat foarte clar la sfirsitul poeziei autorul .