Când trupul meu de lut, în lut se va întoarce
Atuncea cerul Tău, mi-a fi cel mai aproape
Când duhul meu, Isuse, de trup s-a dezbrăca
Abia atuncea, Doamne, voi fi în Slava Ta!

Chiar dacă sunt sortită ca trupul meu să moară,
Eu știu că duhul meu nimica nu-l doboară
Când voi închide ochii pentru acest pământ,
Îi voi deschide veșnic pentru-un cer preasfânt!

Pe-acest pământ străin sunt într-o pregătire
Să fiu tot mai sfințită pentru cerescul Mire!
Mai am azi harul Său, să rup tot ce-i lumesc,
Ca mâine-n cerul drag, cu El să împărățesc!

Isuse scump din ceruri, mi-e așa de dragă clipa
Când vei veni pe nori, Tu să ne fii aripă
Noi vom zbura spre Tine, să Te-ntâlnim în Slavă
Și vom lăsa pământul, cu lumea ei cea oarbă!

Dar dacă pentru noi ai pregătit o moarte
Ce trupul nostru slab va face din ea parte,
Să nu uităm nicicând, că, când vei reveni,
Cei morți o vor lua ’naintea celor vii!

Și-astfel aleșii Tăi, din lumea de durere,
S-or întâlni cu Tine, o dulce mângâiere!
Și vom uita tot chinul ce l-am avut în lume
Și-Ți vom cânta Slăvire, mărîtului Tău Nume.