Ce har măreț avem în viață, să te avem pe Tine, Tată,
Căci Tu îmi ești sprijin, mângâiere, și-n toate Tu îmi dai povață!
Îți mulțumesc că mai respir, că sunt în viață și Te laud,
Că mila Ta cea nesfârșită e mare și când nu Te caut!

Nu pot să nu Te văd, Părinte, în orice lucru, orice floare,
Mereu prezent în viața mea ești cu mâna protectoare!
Îți mulțumesc, o, Domn Divin, că am azi eu și sănătate,
Îți mulțumesc de-o minte trează, de-ată măreață bunătate!

Aș vrea să-Ți enumăr multe ce îmi aduc recunoștință,
Dar Tu pe toate le cunoști și-Ți mulțumesc cu umilință.
Mă simt nevrednică să fiu un vas în Sfânta mâna Ta,
Te rog să mă mai prelucrezi și să-Ți iei toată lauda!

Îți mulțumesc că m-ai ales și m-ai făcut copilul Tău,
Te vreau cu mine-n orice clipă, chiar și-n ceasul cel mai greu!
Vreau viața mea, care e scurtă, să fie în folosul Tău,
Învață-mă mereu lupt cu tot ce mi se pare rău!

Și, după ce îmi voi sfârși eu traiul meu în pribegie,
Să pot să merg cu zâmbet cald spre-a Ta cerească veșnicie!
Atât de dragă îmi este clipa când Te voi întâlni, Isus,
Încât și duhul îmi tresaltă de bucurie tot mai sus!

Nu vreau splendori și bogății care vor fi în Raiul Tău,
Dar vreau să Te întâlnesc pe Tine, Acel ce este Dumnezeu!
Să cad la pieptul Tău, Părinte, și să-Ți dau mulțumire în dar,
Că am ajuns în cer la Tine, prin jertfa Ta de pe Calvar!