Călătorind prin voia Ta,
Doresc, Isus, să Te-ntâlnesc;
Fă-mă un rob al ascultarii,
Căci Tu ești tot ce năzuiesc.

Nu vreau doar îngăduințe,
Ci voia Ta, deplin s-o împlinesc;
Mergând pe brazdele durerii,
Dorind doar Ție să-ți slujesc.

Împodobește-mi sufletul' cu-a Ta lumină,
Ca, mergând prin lumea frântă;
Să am Duhul Tău cu mine,
Și să ofer dragostea-Ți Sfântă.

Vreau mireasma Ta s-o împart,
Celor din jurul meu;
Aducând cu ea lumină,
Dragoste de Dumnezeu.

Iar când rău-mi stă-npotrivă,
De nimic eu nu mă tem;
Tu Ești scutul meu cel tare,
Esti izbăvitor etern.

Chiar de pașii-mi vor slăbi,
Sub greul vremii ce se lasă;
Tu fii puterea mea, o, Doamne,
Și alinarea mea aleasă.

Când sunt slăbit şi n-am puteri,
Iar al meu drum se întristează;
În Tine, Doamne-mi regăsesc tăria,
Căci glasul Tău mă-nviorează.

Vreau s-ascult fără cârtire,
Chiar dacă jertfa-mi este grea;
Să nu privesc la răni sau teamă,
Ci doar la slava şi puterea Ta.

În glasul vântului, a mea inimă să-Ți cânte,
Şi-n plâns, și-n râs, să Te slăvească;
Să faci din ea fereastră vie,
Unde harul Tău să se oglindească.

Și când, la capăt de cărare,
Mă vei chema în Slava Ta;
Să pot cădea plângând de dor,
La pieptul Tău — odihna mea.

Atunci, cu sufletul curat,
În slavă și în strălucire;
Te laud, Doamne, ne-ncetat;
Ești Dumnezeu viu şi adevărat.