Pod peste timp

Pod peste timp, să afli ce-i frumos
Din amintirea dorului cel drag,
Cu petice de-azur peste huceag,
Răsfrânte blând în valul cel spumos.

Dintre ruini, doar cerul luminos,
Eliberându-ți pasul de moșneag,
Va mângâia, asemei unui steag
Biruitor, pe Vârful dureros.

În fața ta vezi valul bucuros,
Spălându-te de zâmbetul pribeag,
Să faci din dor o vâslă și-un toiag.

Din Liniște vei bea atunci setos,
Înseninându-ți pasul peste prag,
Ca să găsești Sublimul în Hristos....

Pod peste timp, să-L afli mai frumos.