Când a coborât de pe Tabor
Isus cu cei trei ucenici,
Însuflețit de-un sfânt fior
Curgea din El ceresc izvor
Pentru-nsetați și dornici.

Un om în față a venit
Îngenunchind ’naintea Sa
Și cu durere I-a vorbit
De fiul său cel chinuit
De duhul rău ce-l apăsa.

A cerut milă și-ndurare
Pentru odrasla ce-o avea
C-o suferință așa de mare
Ce n-avea-n lume vindecare,
În foc și-n apă el cădea.

Era un tată necăjit
Și întristat peste măsură.
Avea-un copil nenorocit,
De duhuri rele chinuit,
Ce grele crize el îndură.

Și ucenici-au încercat
Pe copil să-l elibereze
Dar ei degeaba s-au luptat,
Pe dracul nu l-au alungat.
El îndrăznea ca să-i sfideze.

Isus a poruncit să fie-adus
Și pe-acel drac El l-a certat.
Diavolul Lui s-a supus,
N-a avut nimic de spus
Și din copil el a plecat.

Băiatul a fost tămăduit
Prin puterea lui Isus.
Ucenicii cu-ntrebare au venit:
- La noi de ce nu a ieșit?
Și Domnul tuturor le-a spus:

Că e nevoie de multă credință
Și-atunci bolnavii se vor vindeca,
Că trebuie post și umilință
Ca s-ajungi la biruință
Și-atunci putere vei avea.

Trebuie și multă rugăciune
Izbândă ca să poți avea,
Duhul Sfânt ca să te-ndrume.
Atunci și muntelui vei spune
Să se mute și se va muta.
Amin.
(Marți, 19 aprilie 2022)