Nu mustra pe batjocoritor

Cel ce mustră pe un batjocoritor
Își trage dispreț și e stânjenitor,
Că pe cel rău dacă vrei a-l îndrepta
Te alegi cu ocara din partea sa.

Dacă mustri pe batjocoritor te va urî...
Mustră pe cel înțelept și te va iubi.
Dă înțeleptului și va fi mai înțelept
Și față de tine va avea respect.

Cel neprihănit mai mult va învăța
Ascultându-ți sfatul când îi vei explica.
Frica de Domnul e începutul înțelepciunii,
Dar batjocoritorii singuri vor suferii.

Ei cred că știu totul
Nimic nu le poți spune
Iau în derâdere omul
Ce le vorbește cu înțelepciune.

Nu dați lucrurile sfinte câinilor,
Nu aruncați mărgăritare porcilor
Ca în picioare să nu vă calce
Și să nu vă sfâșie cu gura lor dibace.

Din scriptură dacă le vorbești
Cu ei nu o să reușești
Nu o să-ți fie ușor
Când spui celui batjocoritor

De lucruri sfinte, de mare însemnătate...
Te oprește zicând: eu le știu pe toate,
Se crede înțelept și te disprețuiește
Și cu superioritate îți vorbește.

În cazul ăsta nu prea ai ce să faci
Chiar dacă în fața lui trebuie să taci,
În fața Domnului adu-l în ruga ta mereu
Cerând să i se schimbe comportamentul rău.

Domnul să lucreze în viața tuturor
Să nu fie nimeni batjocoritor
Că și felul acesta de a fi este păcat
Chiar dacă cugetul nu te-a mustrat.

Să cerem de la Domnu' înțelepciune
Să nu ne comportăm ca cei din lume,
Întoarcere totală cu o schimbare-n bine
Și să trăim în sfințenie până Domnul vine.
Amin