La masa Ta sfântă și astăzi Isuse
Cu mâna-Ți străpunsă, mă chemi să-ndrăznesc,
Din slava cerească, cu glasul Tău dulce
Din must și azimă, mă-mbii să servesc.

E locul în care, mă simt păcătoasă…
Dar, totuși, iertată prin sângele Sfânt,
Într-una mă chemi: -Hai, vino la masă!
Nu vreau să mai umbli cu duhul flămând!

Privesc la azimă, la mustul ce curge
Și-Ți văd tot amarul care-ai pătimit,
Din umbra grădinii și până la cruce
Ce greu îți era! ... Pentru ce ai murit? ...

Ți-e trupul în sânge, ce muștele-adună
Și inimi haine lovind lăcomos,
Mi-arunci o privire ce-ar vrea să îmi spună:
-Tu vrei adevărul? ... Ia uităte-n jos! ...

Mă uit, văd o vale… și cruci…o mulțime…
Dau zoom…și tabloul apropiu mereu…
Pe fiece cruce, legat în cruzime,
Se zbate un suflet, iar unul…sunt eu!

Să strig vreau: - Isuse, ai milă te rog!
Dar glasu-mi se-oprește de geamăt răpus…
Tabloul e-aproape…nu-mi vine să cred-
Pe cruce, în locu-mi, acuma-i Isus!

Eu - liber am pasul, El - frânt pentru mine…
Parcă nu-mi pasă că plânge din greu,
Cu faptele-mi rele, lovesc Doamne-n Tine
O, nu înțeleg, cum luași locul meu? ! ...

Cu sânge șiroaie, cu brațele-ntinse
Sfarmă mulțimea de cruci, le aruncă
În marea uitării, sub sânge ascunse…
Privirea-I e caldă… duioasă. . e blândă! ...

Din vale, El urcă pe dealul Golgota
Strigând: - O, Părinte, de ce-s părăsit? ! ...
Sunt multe păcate! … Lovește greu gloata! …
Mi-e sete! ... dar, Tată! ... Eu planu-am sfârșit!

Se înalță pe-un munte, pe norul ce-așteaptă,
Urcând tot mai sus, către-albastrul zenit…
Cu glasul iubirii îmi spune în șoaptă:
-La masă te-aștept! Pentru tine-am murit!

…

La masa Ta sfântă, Isuse, azi stau,
Cu sufletu-mi liber, azima o frâng…
Mi-s ochii în lacrimi, ce pot să îți dau
În schimbul iubirii? ... Mănânc, tac… și... plâng…

Privesc la azimă, la mustu-n pahare,
Fiorul iubirii cerești m-a pătruns
Când știu că-ntr-o zi, dincolo de soare,
Prânzi-voi cu Tine, acasă Isus!

…

La masa, azi Tată, vestindu-Ți jertfirea
Cu vocea-mi Te laud, ca pasărea-n crâng
Iar duhul Te-adoră, căutându-Ți iubirea
În rugă plecată: mănânc, tac… și… plâng…

Dar știu că-ntr-o vreme, va fi o răpire
Când trupul de tină, lăsa-voi ici jos,
Pe nor, cu toți frații, m-aștepți la-ntâlnire,
La masa cerească, poftită-s frumos.

Acol' n-or fi lacrimi ci doar bucurie,
Pocale din aur, nu mici păhărele,
Mâncăruri alese… O, ce părtășie!
Când Tu al meu Mire servi-mi-i cu ele! ...

…

Cu gândul la Tine, iubitul meu Soare
În brațele-Ți calde, umilă, m-arunc
Și pân' se sfârșește a mea alergare
Din must și azimă… mănânc, tac… și… plâng…

…

Dar, uite! ... La masă, cu must și azimă
În dragoste, astăzi, chemat ești frumos,
Aminte-ți adu! ... De pe cruce, de-o Mână
Ai fost coborât, ca să urce Hristos!