Deschiderea Inimii

La uşa inimii-nchise, de vei bate oricât Isuse!
Ai s-o găseşti încuiată, cu zăvoare multe puse,
Numai eu de voi deschide vei putea în ea intra
Pentru-a-ncepe curăţirea, şi prin Duhul a lucra
Spre a face o schimbare după cele sfinte spuse.

Începand în ea să vină, pacea sfântă, bucuria,
Turnate prin haru-Ţi sfânt, va intra în armonia
Dragostei ce S-a Jertfit, oferind în dar salvare,
Când la Golgota pe cruce, a ieşit învingătoare
Arătând lumilor toate, că rămâne-n veci Făclia.

Dacă eu o voi deschide, Tu vei da din ea afară
Tot ce nu-Ţi este pe plac, constituind o povară;
Pregătită să primească, dragostea mântuitoare,
Va putea ca să o schimbe într-o oază roditoare
Spre a împărţi în juru-i, frumuseţea sa cea rară.

De la viaţă spre viaţă, revărsând balsamul sfânt
Ce din ceruri L-ai adus, la omul de pe pământ,
O! Inima din nou născută va fi-o binecuvântare
Pentru-acei din jurul ei, care aşteaptă-o alinare,
Care aşteaptă-o mângâiere izvorâtă din Cuvânt.

Şi îndreptându-i la Izvorul, cel măreţ al izbăvirii
Pe toţi cei care însetează, după apa mântuirii,
Menirea-şi va-ndepilni, chemându-i la pocăinţă
Pe toţi cei ce sunt trudiţi, la odihna-n umilinţă
Care în marea lumii-şi prinşi, între mrejile pieirii.

Dragostea-i pilonul vieţii, ce venind din veşnicii
Ea, a pecetluit scopul creării, lumilor din temelii,
Ea a fost şi va rămâne, o Forţă transformatoare
A inimii, care doreşte, spre-altă viaţă-nnoitoare
În har de recunoştinţă plină şi de sfinte bucurii.

Dornică de-a fi curată, ţintind spre desăvârşire,
Potrivit cu sfera noastră, de cerească vieţuire,
Cu speranţele îndreptate spre măreţul jubileu,
Ferice va fi momentul, întâlnirii cu Dumnezeu
Cel ce în iubirea mare, ne-a pregătit mântuirea.

Flavius Laurian Duverna
28 august 2008