Îmi place calmul vieţii monahale -
Să pun altoi în ramul unui prun
Un zâmbet blând pe faţa unei coale
Şi-n clopote melancolii s-adun.

Altoiul să-l ridic spre primăvară
Cu propte de lumină şi de ploi
Să simtă-n muguri aerul povară
Când intră duh făptuitor, vioi.

În râsul unei coale de hârtie
Reverberând ca tunetul pe cer,
Intuitiv, să cânte-o poezie
Din cornul unui mânz de rinocer.

La umbra serii să compun o rugă,
S-o şlefuiesc spre Tatăl în extaz
Cu clopotul din turlă care-ndrugă
Acelaşi dor de El cu suflet treaz.