Cinstea, se învaţă!
De Bălășanu Constantin
Cică un ţăran sărac lipit,
Dar de felul său cinstit,
Nişte bani avea să-i dea
Megieşului din stânga sa.

Ne găsind printre vecini,
Se-nvoi să-i dea găini,
Deşi a rămas la strâmtoare
Fiindu-i singurele outoare.

De la vecin, a doua zi,
Cu ele în curte se trezi
Fiul Petre, ce-a observat
Că apoi găinile au ouat.

Bucuria i-a fost mare,
Vor avea iar de mâncare,
Dar, pe dată s-a gândit,
Că nu ar proceda cinstit.

La şcoală şi al său tată,
I-au spus că niciodată
În viaţă nu este bine,
Să posezi lucruri străine.

Cu ouăle în sân ajunse iute,
La vecinul său în curte.
- Ce ouă Petre mi-aduci?
- Găinile au trecut de uluci,

Şi au ouat unde au ştiut,
În cuibarul cunoscut.
- Cine te-a trimis cu ele?
Văd că nu sunt puţintele.

Zi, tatăl te-a îndrumat?
- Nu, la muncă e plecat.
Am venit de unul singur
Şi sunt toate, vă asigur.

- Petre, oare nu vei fi certat
Fiindcă nu l-ai aşteptat?
Poate voia să le păstreze
Şi fapta-ţi o să-l enerveze.

- Nu, căci de la dânsul ştiu,
Că nu am dreptul eu să ţiu,
Lucrul pe care ştiu bine
Că mie nu-mi aparţine.
Iaşi 11 august 2008