Salvarea prin iubire

Nimeni, nu e atâta de căzut
Ca Harul Său să nu-l ajungă,
Şi-astfel, să-i facă cunoscut
Cum că pe Domnul L-a durut,
Dar că-n iubire, nu-l alungă.

Oricine-ar vrea, să se ridice
Din starea sa-n fărădelege,
N-ar trebuie de fel s-abdice,
Va regăsi momentul propice
Voinţa-I sfântă de-a-nţelege.

Cât timp mai e de mijlocire
La tronul Tatălui Prea Sfânt,
Mâna Sa-ntinsă, prin iubire
Pentr-a trăi viaţa-n fericire
Salvarea ne dă-n legământ.

Căci El a adus, la-ndeplinire
Prin al Său Fiu ce L-a jertfit,
Superbul Plan de Mântuire
Prin scumpa Lui neprihănire
C-atât de mult El ne-a iubit.

În dragostea cu flori de aur
Domnu-l prinde pe păcătos,
Ca la sfârşit un sfânt tezaur
Coroana cea din foi de laur,
Pe cap s-aibă cel credincios.

O Doamne, cat de mare eşti
În bunatatea-Ţi cea-ndurată,
Căci mai e timp să mântuieşti
Pe ori şi cine, ce-azi Te cată -
Ca viaţa-n veci să-i dăruieşti!

Flavius Laurian Duverna
02 septembrie 2008