Intr-o zi prea calduroasa ,
O fantana arteziana
Izbucneste inspre ceruri
Ca o fata Cosanzeana .
Fiecare bob de apa
Ca o perla straluceste
Cel ce cauta-n om comoara
E Iisus bobul graieste .
Licurici purtand pe culme
O canteie de pe cer
Toate acestea pentru mine,
Pentru tine, nu-s mister ?
Eu pe fundul marii
Caut margaritare
Tu ma cauti pe mine-n lume
C-a-ntr-o mare !
Sa ma faci un margarit,
Sa imi dai o stralucire,
Ca sa pot aici luci
In lumina ta iubire !
Numai Tu apa cea vie
Cu puterea Ta cea mare
Ma inunzi de bucurie
Si ma scapi de la pierzare.
Si pe tine azi te cheama ,
El Iisus din vesnicie\
Ca sa-ti dea din apa vie
Vino fara pic de teama .
AMIN
da sunt autoarea acestei poezi.m-a inspirat fantana arteziana din Resita veche
"Numai Tu apa cea vie/
Cu puterea Ta cea mare/
Ma inunzi de bucurie/
Si ma scapi de la pierzare".
Asa este. Frumos debut, Lidia. Domnul sa-ti intareasca partasia si comuniunea cu El, fiind sigurul care ne iarta de tot trecutul nostru, trait fara Dumnezeu. "In nimeni altul nu este matuire: caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti"( Fapt. Apostolilor 4.12), decat in Domnul Iisus Cristos. Fii binecuvantata cu har, de a compune cat mai mult spre slava si gloria Lui.