Copii din haruri nesfarsite
A mea iubire vi-o destin
Din inima porneste astazi
O-mbratisare pe deplin.
Imi pare rau ca viat-ai scurta
De asta seama nu mi-am dat.
De s-ar intoarce Doamne roata
Sa-mi tin copii-n brat sa pot,
Sa ii alinas vrea
Sa stiu ca viata imi prospera
Cand la copil viata as da
Voi a-ti crescut,timpuls-a dus
Dar eu v-as mangaia nespus
V-as legana in bratul meu
Si-un cantec v-as canta mereu.
De ce nu am oprit eu timpul
Sa pot sa va infasii trupul?
Iubiti-va mame copii,
Cu diezmierdari,cu mangaieri,
Sa stai o clipa langa dansii
Ca trupul trece azi ca ieri.
Tineti-va in brate pruncii
Nu-i aruncati pe ce poteci
Ve-ti merge spre alte locuri
Intunecate,seci si reci?
Si vesnicia n-o vedeti
Cutremurati-va voi mame:
Copii micuti,un timp aveti
Deci mangaiati-vi acum,
Vor creste mari si n-o sa mai puteti.
'
In urma unei fracturi de gamba dreapta am stat la pat trei luni si o luna la Timisoara internata. Dorul de copi m-a inspirat sa scriu aceasta poezie