Multime adunata in doliu si-n suspine
Cu prapori negrii-n fata batuti de vanturi reci
Si doi mareti si falnici dorind sa li se-nchine
… luand apoi sicriul sa-l duca-n grote reci


Cei doi erau trimisii mai mari in grad ai Mortii
Trimisi din haul negru cu apriga porunca
Sa duca iute trupul ce se zbatea cu sortii
Ce-acum zacea in perne… intr-o lemnire-adanca!

In juru-acelor scanduri, sicriu numit de oameni
Statea multimea multa, batranii si copiii
Neputinciosi si schilozi, vazand in fata mortu
Iar colo-n deal e groapa – manopera taranii!

Cei doi ridica mortul si-l duc in haul vesnic
Iar oamenii din jurul sicriului de lemn
c-o ultima fortare cuprinsi de ghiara mortii
vor ca sa opreasca sicriul ca de fier

zadarnic! O lupta inutila si fara rezultate
trimisii infernali indeplinesc porunca
iar oamenii cu ochii si mainile-ndreptate
spre ceruri isi asteapta infiorati sentinta…

ma-nalt acum cu gandul, privesc inspre Golgota
pe lemnul unei cruci cioplite din stejar
sta Salvatorul lumii purtandu-si crunt pedeapsa
batut, smulgandu-I carnea cu ura ca de jar

dar ce ciudat, in Duhul Trimisul cel ceresc
ce trupu-I sta pe cruce numit de multi “Hristos”
precum spuneam – prin Duhul El striga: “Eu traiesc”
si-acum sunt in Adancuri si-adun pe credinciosi!

Deci moartea un-i finalul se striga prin credinta
O cei ce stati in jurul grotei de pamant
Sa stiti un lucru astazi: Isus e biruinta!
Si-acei ce cred in El iesi-vor din mormant!

Si va mai fi o zi de groaza si de spaima
Cand cei ce-au zis de Isus – povesti – noi un il vrem!
Un brat Divin, puternic din grota o sa-i scoata
Si vor vedea pe Domnul!!! – vor suferi etern!

Tu ai astazi o sansa, nu te-nfrica de moarte
Ea fost-a biruita pe crucea cea de lemn
Tu crede in Isus ca doar El poate-mparte
Viata dupa moarte si pace in etern!!!

De Alexandru Sighiartau