Să nu pot Doamne să mă las
de Tine niciodată,
chiar de-aș lăsa la orice pas
o dragoste-ngropată.
Cu cât mă duc mereu și vin
mai singur de oriunde,
de-a Ta iubire mai deplin
doresc a mă pătrunde.
În orice loc de orice rând
cărarea-singurătății,
să mi-o învăluie mai blând
lumina Ta curată.
Să n-am amar neîndulcit,
nici nopți neluminate,
nici orizont nestrălucit
nici cereri zbuciumate.
Ci numai Tu să-mi fii mereu
Prieten pe-orice cale,
iar dorul sufletului meu
trăirea voii Tale.
Mai greu de-ar fi cu orice pas
să-mi ardă viața toată,
să pot orice, dar să Te las
să nu pot niciodată!