DE AI CREDINTA

De ai avea credinţă,
Cât bobul de muştar.
Nimic n-ar fi cu neputinţă...
Şi-ai pune răului hotar.
Nici munţii nu ţi-ar sta în cale,
Iar valul te-ar lovi-n zadar.
Ai birui tot greu-n vale,
N-ai întâlni gustul amar.

Cât timp nădejdea,
Ţi-e în credinţă.
Şi țelul tău este sfinţirea.
Purta-vei steag de biruinţă,
El, Isus îți va fi puterea.

În inima credincioasă,
Cât timp iubirea clocotește,
Credinţa creşte armonioasă...
Neprihănirea-îmbogățește,
În binecuvântarea mântuirii.
Nădejdea vie... înfloreşte,
Cu seva din Duhul sfințirii.
Elanul... nu îţi oboseşte.

Cât timp nădejdea,
Ţi-e în credinţă.
Şi urmăreşti sfinţirea.
Vei avea biruinţă...
Nu-ţi va slăbi puterea.

Când inima ta, la Domnul stă.
Şi râvna slujirii îţi dă avânturi...
Ai aripi spre cetatea celestă,
Cuprins de eternele gânduri.
Fii în toate... mereu destoinic...
Şi-ai să fii... în toate... biruitor.
Luptă cu vrednicie... statornic,
Cu ochii ţintă... la Mântuitor.

Cât timp nădejdea,
Ţi-e în credinţă...
Şi ţelul mântuirea.
Sfinţirea-n pocăinţă,
Îţi va fi izbăvirea.
Amin