Dorit-am mereu să pot duce
Cuvântul cel Sfânt pe pământ,
Dar oare de ce nu l-aș duce
În inima mea? Orișicând!
Dorit-am mereu ca la jertfă
Să fiu tot cu alții plecat
Dar oare de ce nu vreau singur
Să dau din al meu tot ce am?
Dorit-am mereu unui bolnav
Să-i fiu mângâiere și sfat,
Dar oare de ce, încă astăzi,
Rămân tot pe loc, nemișcat?
Dorit-am s-ajut pe oricine
Cerea să-i fiu sprijin la greu
Dar oare de ce chiar și-acuma
Nu-mi pasă că-i fratele meu?
Dorit-am mereu ca Scriptura
Să-mi fie Cuvântul cel drag,
Dar oare de ce las și-acuma
Al ei sfat deoparte? O, vai!
Vor trece-acești ani, dar eu oare
Ce rost voi avea pe pământ?
O, Tată, ajută-mi de astăzi la jertfă
Să-mi placă să merg lăcrimând...
Să fiu pentru veci tuturora
O torță aprinsă, arzând,
Să las pretutindeni în inimi,
Iubire și pace, oricând...
21.04.2005
- scrisa cu scopul de a trezi in mine o pocainta bazata pe fapte...nu doar pe "dorinte".