Semnele Smochinului

Când smochinul înverzeşte
Şi încep mugurii să-i crape,
El din vreme ne-aminteşte
Timpul verii, că-i aproape.

La fel când semne se ivesc
Şi ele-abundă, în împlinire,
Prin glas tacit ne povestesc
C-aproape-i ziua de venire.

Cutremurele, ce izbucnesc
Şi uraganele ce-n lanţ apar,
Pe oameni mulţi neliniştesc
Surprinşi în cumplitul coşmar.

Furtuni cu ploi, şi inundaţii,
Munţi falnici prin alunecare,
Sunt prea destule explicaţii
Că sunt vremi de cercetare.

Azi, în cer sus se hotărăşte
La Tronul sfânt de judecată,
Ce om e-acel care primeşte
Viaţa cea veşnică, răsplată.

La Tronul sfânt, impunător,
La dreapta Tatălui ceresc,
Acolo, Isus este Mijlocitor
Spre-a fi iertat, omul firesc.

Şi încă tot, nu-i prea târziu
Ca cineva să-şi îndrepteze,
Din drumul jalnic şi pustiu
Ai vieţii paşi, să-şi reaşeze.

Pe Stânca de veacuri pusă
Ca temelie-n veci păstrată,
Căci orice inimă... supusă -
Va fi pe veci răscumpărată.

Flavius Laurian Duverna
14 ianuarie 2005 - Stia-Italy