Madulare atrofiate



O glezna-ntepenita,
In fotoliul de acasa
Intristeaza o inima ranita,
De care nimanui nu-i pasa !


Un genunche neindoit,
In ascuns in odaita
Nu poa’ sa ridice-un necajit,
Cazut la margine de ulita !


O mana trasa inapoi
Si-nclestata pe avere,
Lasa pe sarac cu pumnii goi,
Si-n inima o durere !


O ureche infundata,
Si lipita de pamant
Nu poate asculta vreodata,
Lacrima-ntr-un suflet frant !


O, si cate madulare nu-s
Atrofiate in trupul lui Hristos
Panseaza-le Tu cu har de sus,
Sa-Ti fie iarasi de folos !

~Amin~