ATUNCI... CAND...


Atunci... când... vorbele... vor răni inima ta,
Când durerea... te va apăsa... cu greutate,
Când vorbe neadevărate... te vor înţepa...
Nu căuta să te grăbeşti să-ţi faci dreptate.

Atunci... când... acuzaţii... minciuni... vor lovi...
Chiar dacă... pietre... vor arunca în tine...
Să nu le răspunzi cu mânie... nu te grăbi...
Tot răul... suferit acum... e spre-al tău bine.

Atunci... când... fără milă... eşti ţinta tuturor...
Când lângă tine... nu mai ai... nici prieteni.
Când nu vezi pe nimeni... să-ţi vină-n ajutor...
Tu... nu-ţi pierde iubirea pentru semeni.

Atunci... când... ţi-ai dat haina... pâinea... banii...
Şi ajungi singur... iar ei... râd de necazul tău...
Îmbărbătează-te! nu vor trece peste tine anii...
Şi-ai să vezi... mângâierea sufletului Tău.

Atunci... când... crezi... că nu mai vezi lumina...
Şi soarele... parcă... nu mai iese dintre nori,
Când plânge... tot mai des... amarnic... inima,
Nădăjduieşte... se apropie eternele zori.

Atunci... când... pe genunchi se deschide cerul,
Şi lângă tine... în rugăciune... simţi... suflarea Lui...
În inimă... clocotind iubirea... întreg Universul...
Dă Slavă... se apropie revenirea Domnului.
Amin!