CERCETARE


Pierd uneori înțelesul suferințelor,
Le caut în sensul cuvintelor ce dor.
Dar oricât aş vrea... să le măsor,
Suferințele sunt vii, cuvintele mor.

Lacrimile curg pătrunse de durere,
În ele suferințele găsesc mângâiere.
Cuvintele ce dor lovesc adesea-n fire,
Mândria îşi vântură searbăda gândire.

Stă încremenită pe podiumul eului,
Gata de atac sub pavăza flerului.
Veninul curge la strigătul orgoliului,
Fără nici o sfială dă frâu liber răului.

Lumina pătrunde-n sufletu-mi pustit,
Îndurerat, sub păcat căzut şi răvășit.
Din ochi picură lacrimi de neoprit.
Acele lacrimi ce pocăinţa le-a stârnit.

Lumina sfântă şi clară mă-nviorează,
În adâncul sufletului mă cercetează.
Cu o iubire nemaipomenită lucrează,
Nu mă disprețuiește, nu mă sfidează.

Aş vrea... să pot rosti un singur cuvânt,
Cuvântul iubire, născut din legământ.
Aş vrea... să picur lacrimi peste pământ,
Să pot opri paguba produsă de vânt.

Rugăciunea, generator de energie sacră,
Ce sufletul meu eternități-l consacră.
Aduce alinare... măreşte credinţa clară...
Şi dă biruință-n sfinţire pe-a cerului scară.

Cu puterea de la Tatăl, un dar binecuvântat,
Voi gusta din biruință cu sufletul înviorat.
Voi trăi neînfricată după cum mi-e dat...
Slăvind pe Domnul cu sufletul curat.

Amin!