CREDINTA


Vântul bate, gerul frige,
Rănile mă dor.
Inima ar vrea... să strige,
Al ei mare dor.
Gerul, vântul mă răzbate...
Şi vin norii grei.
M-apasă poveri pe spate.
Şi multe dureri.

Toarnă Doamne, iubire...
În inima mea.
Mă-îmbracă în in subțire,
Fă din mine stea.
Risipeşte nori şi ceaţă,
Să văd limpede,
Calea ce duce la viaţă.
Ceru-mi deschide!

Dă-mi aripi... din iubire,
Ca să pot zbura...
Veșmânt de in subțire,
Să mă pot bucura.
Ancorează-mă bine,
În iubirea Ta.
Ţine-mă lângă Tine,
Nu mă lăsa.

Îmbracă-mă cu iubire,
Cu foc încins,
Să-mi ardă a mea fire,
Ce nu s-a stins.
Dă-mi blândeţe suavă,
Cu zâmbet senin.
Să curgă șuvoi de lavă,
Peste-al urii pelin.

Fă-mi inima dragoste,
Să ştiu ierta.
Fără urmă de răutate,
Să mă ştiu purta.
Fă-mi viaţa, în armonie
Să fie trăită.
Fără vrun pic de mânie,
Cu pace neclintită.
Amin!