Slujind la stăpână mă fură adesea
Un gând după Ţara mea dragă…
Amintirile trecute, mă răscolea!
Ce gânduri, ce doruri, mă leagă,

Un gând după viaţa plăcută de-acasă
De câmpu-n verzit, de lunca cu flori,
De turta ce ades, am avut-o la masă!
De Psalmii cântaţi, de ai ţări feciori,

De ţara mea dragă , cu dealuri şi vii
De concertul păsărilor, dimineaţa,
De iarbă şi flori, pe întinse câmpii
Izvoarele ce-mi răcoreau fiinţa.

Străină aici, dar slujesc cu credinţă,
De şi sunt departe de casă,
Părinţi mei dragi, cu a lor neputinţă
Amintirile în minte se-ndeasă!

Carmelul frumos, mă fură-n gândire,
Cu vulturii lui ce se-nalţă semeţ
Cu dorul de ţară mă lupt la trezire
Cetatea mea dragă , pentru mine ai preţ.

Cu viile tale frumoase pe dealuri
Cu rodul bogat de boabe-aromate…
Ce doruri mă leagă, de acele plaiuri,
De şi-s servitoare la casele-nalte!

Îl văd pe Naaman stăpânul din casă
Un mare viteaz, ne-nfricat de la oşti!
Avea faţa tristă, de şi e la-amează
El, omul puternic, ascuns, stă sub măşti.

O boală grozavă, îi fură, bucuria…
Era lepra, ce-l ducea la mormânt,
Şi nici o scăpare, la omameni n-avea,
Exilul, v-a fi, a lui veşnic sfîrşit.

Copila-i vorbi la stăpână-n durere:
De Naaman ar fi, la poporul meu,
El ar putea primi acolo vindecare,
Căci noi avem în Israiel un Dumnezeu.

El vindecă pe-aceea cu credinţă
Când un proroc se roagă pentru om
Lui Dumnezeu, nu e, cu neputinţă,
El, este-n Israiel singurul Domn.

Iar Dumnezeul lui Israiel E puternic
Pe cine vrea El şi tămăduieşte,
Naman ascultă glasul ei cucernic
Şi la-mpărat lui, îi dă de veste.

Cu psalmi în gând prorocul cugeta!
La Cel ce are veşnica putere,
Pe Naman îl trimite-a se scălda
La râul Iordan, să intre-n scufundare!

De şapte ori de vrei azi vindecare
Şi nu gândi ce vorbe sunt acestea!
Căci Dumnezeu aşteaptă ascultare
Şi prin credinţă te vei vindeca.

Naaman şi lepra, crâncena bătaie!
Se dă o luptă mare-nverşunată,
Vei crede tu Naaman să intri-n baie,
Ca să dispară lepra dintr-o dată?

S-au nu vei crede? Căci sunt râuri multe…
Şi mai frumoase parcă-n ţara ta,
Dar Naaman pân-la urmă dă s-asculte
Şi-aceasta-i dă şi vindecarea sa.

El a făcut o scufundare demnă
De şi a fost puţin ne-ncrezător!
La Elisei se-ntoarse ca să îi spună:
Se v-a închina la Dumnezeul lor.

Iubitul meu de treci printr-o-ncercare
Şi cugetul te-apasă tot mai jos!
Priveşte la Isus, când ai durere
Şi-L vei găsi în tine pe Hristos.

Credinţa face lucruri minunate
Cu-aceea care cred cu-adevărat.
Transformă vieţi şi inimi ce-s pătate
Le pregăteşte pentru Împărat.

9/28/2008