Doamne, nu-Ti cer eliberarea
Mâinilor din lanţurile grele
Ci dragostea si bucuria
Sa pot cânta atunci in ele.
Nu-Ti cer sa-mi potoleşti furtuna
Ce bate crunt in arca mea
Ci Tu sa fii cu mine-ntruna
Pe mari călătorind in ea.
Nu-Ti cer pâine nici avere
Nici pescuire-mbelsugata.
Nici tara de lapte si miere
Ci in dimineaţa minunata,
Sub geana cerului văratec
In pacea de la ţărmul marii
La sfântul prânz al invierii
Sa-mi dai din peste pe jaratec.
Nu-ti cer rasplata celor drepti
Ci dincolo de moarte sa m-astepti.
Frate Petrica,
Daca poti fii bun si continua poezia ! Mi se pare taiata prea repede...
Poate gresesc !?
g.p. chicago