Speriată Maria la glasul străin
Al celui venit din slăvile-nalte!
O tolbă de gânduri în minte îi vin
Căci ea de bărbat, încă n-a avut parte!

Îngerul Gavril aşa i-a vorbit:
Binecuvântată ai fost şi aleasă;
Să fii tu o mamă, a Fiului sfânt
O taină de prin veacuri, îi toarsă!

Un iureş de gânduri, năvăliră în noapte
La fiinţa plăpândă, cu inima bună,
Privind înspre stele, în gând, veni şoapte,
Visări izvorâte, din lumea divină.

Secretul păstrat de Maria-i deschise
O poartă de visuri, purtând-o departe!
Prin orizontul unei lumi măreţe,întinse,
Ce din veacuri au fost cu grijă păstrate.

Maria cobora, la fântâna cetăţii,
În ceasul de la cumpăna zilei,
Iar gându-i plutea ducând rostul vieţii
Oare care va fi de acum drumul ei?

Când seara-şi întindea, iarşi veşmântul
Natura o îmbia mai mult la visare ,
Maria urca purtându-şi ulciorul
Dar nu se oprea din al ei frământare!

Pe cărarea umblată de drumeţi la fântână,
Urcând ea agale, purtându-şi povoara!
Privind către stele, se vedea o fărâmă!
-Cum Tată, ai pus Tu în mine comoara?

Minusculă sunt, pierdută prin timp,
În lumea aceasta de Tine creată.
Sub cerul senin aş vrea al meu trup
Să-l Ţin sub protecţia cerului dată.

Să privesc la ochii de stele pe cer
Sclipind, cu a lor diferite culori!
Să descopăr în eii un tainic mister
Pentru vremea când Tu Doamne ai să cobori.

Ce taină măreaţă, ce veste plăcută,
-Dar Iosif!- Trezindu-se parcă din somn!
Ce o să-i spun? Şi din nou se frământă
Dar cu frică atunci se gândi la al ei Domn.

Fiind logodită cu Iosif, un tânăr,
O spiţă din neamul lui David.
La el deasemeni coborâse un înger
Căci planul, din cer era conceput.

Doi tineri, aşteapt-au minunea-ntăcere!
Iar viaţa se păre cuprinsă de farmec,
Veni vremea în ţară de înscriere
În Nazaret oraşul măreţ şi profetic.

Urca neliniştea spre apogeu
De pe drumul lung şi fără găzduire,
Iosif disperat, striga la Dumnezeu....
Pe Maria durerile o duse la-mplinire

Dar duhul ei din nou s-a întărit
De şi au fost doar clipe de-aşteptare
-Pe îngerii din ceruri, greul l-a sprijinit.
Căci Fiul ei, veni-va de dincolo de soare.

O deşteptare-atinse, întregul Univers,
Un cosmic ceas bătea fără-ncetare
Era o clipă, când la Acel promis,
O steauă milenară, să Îi dea intrare.

Un ceas măreţ, o clipă glorioasă
Pentru poporul ce Te-a aşteptat,
Iar pentru noi o lume se schimbasă
Căci Tu o Doamne ne-ai răscumpărat.

01.10.2008