MAI INTÂI


S-au dus multe milenii de-învrăjbire,
Veacuri de suferințe şi patimi.
Trecut-au două milenii de iubire,
Purtând rugăciune şi lacrimi.

Prigoane şi multă suferinţă,
Au fost prin veacuri de pătimit.
Şi azi martirii pentru credinţă,
În aridul teren s-au jertfit.

Prin mărturia vieţii lor sfinte,
Cu o credinţă de neclintit,
Au mers cu steagul înainte,
Pentru evanghelie au murit.

Nici persecuții şi nici torturi
N-au putut ca să-i oprească.
Prin credinţă cu Isus alături,
Au deschis scara cerească.

Au dus sarcina cu bucurie,
Cu nădejdea vie în Isus.
Mântuirea le-a stat mărturie,
Pentru calea ce duce-n cer sus.

Mai întâi, Evanghelia Împărăției
A fost şi este lucrarea martirilor.
Dragostea ce dă puls nou înfrăți-ei,
Stă mărturie tuturor neamurilor.

În aste vremi de cercetare,
Privesc tot mai des acolo sus.
Aștept norul slavei în zare,
Al nostru Mire Slăvit, Isus.

Evanghelia până-n patru zări
A pătruns cu lumina ei sfântă.
Din fiecare colțișor, ale ei flăcări,
Au scos omul din groapa adâncă.

În toate limbile se vorbeşte,
De cel mai minunat Salvator.
Credinţa în iubire uneşte,
Toţi frații din orice popor.

Nu-i colțișor, stâncă sau iarbă,
Să nu simtă al Lui Isus mers.
Nu-i pădure în care să se piardă,
Vreo slovă din întreg Univers.

Nu-i adâncime de neatins,
Nu-s înălţimi mult prea înalte,
Să nu fie pământul cuprins,
De a Evangheliei dreptate.

Adevărul nu poate fi ascuns,
El iese întotdeauna la iveală.
Dă întrebărilor vieţii răspuns,
Certitudini şi nu nimereală.

Triumfă minunile mântuirii,
Întărind cuvântul Evangheliei.
Purtând semnătura iubirii,
În Harul sublim al jertfei.
Amin!