Încet se scurge printre ore noaptea
Ascunsă în cochilie de tihnă.
Îngână zorii zilei cea de-a şaptea
Un triolet de pace şi odihnă...

"În tot ce-am ctitorit e armonie"
Rosti cu glas luminiscent Cuvântul.
În cuib senin cânta o ciocârlie
Ecoul ei învăluind pământul.

"Geneza fie testament şi carte
Fără peceţi, fără coperţi şi haine
Iar omul să cuteze mai departe
Spre ambra labirintului de taine..."

Astfel luă fiinţă Universul!
Apoi a fost odihnă şi mirare.
Zbura pe noi coordonate versul
La braţ cu-Nţelepciunea ziditoare.

...............................................

(Eu nu vreau nicidecum să fac şaradă
Din crezul tău. Eşti liberă fiinţă.
Dar am în mâini Scriptura, ca dovadă,
Şi-l vezi pe Dumnezeu când ai credinţă.)