USCA-TI MANDRIA


Din adâncuri de văi,
De pe înalte piscuri,
Stări cuprinse-n văpăi,
Dezlănţuie plânsuri.

Ca un răget de leu,
Urlă-n tine durerea.
Tristeţi apasă greu
Şi-ţi slăbesc puterea.

Nopţile-s negre, pustii,
Stelele-s toate ascunse,
Când toată de mândrii,
E gândirea pătrunsă.

Nu fi pradă supărării,
Uscă-ţi mândria la Soare.
Sfarm-o ş-arunc-o uitării,
Nimic bun în ea nu are.

Las’ să pătrundă lumina,
În adâncul inimii tale,
Să-ţi desluşeşti bine vina.
La cruce caută alinare.

Inima să lase cugetarea,
Născută din sfinţenie.
Să-ţi smerească umblarea,
Să facă curăţenie.

Harul iertării să mângăie,
Loviturile să nu te doară.
Apa vie, te facă viu pe vecie,
Prin credinţa dintâi, ca o pară.
Amin!





pară= văpaie, flacără