Hristos este Valoare Creştinului
Autor:
Lupşea George
|
Album:
Pe Urmele Mântuitorului
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de lupsea in 21/10/2008
Resursa adaugata de lupsea in 21/10/2008
A fost un târg, un târg bogat în toate,
Şi printre lucrurile-aduse-afară
Frumoase, lustruite, curăţate,
Acoperită-n praf, era-o vioară;
Grăbită lumea pentru a cumpăra,
Cea fost frumos şi strălucea-n lumină!
Vioara-n ochii lor preţ nu avea
Şi nimeni n-o luă măcar în mână;
Dar dintr-un colţ se ridică îndată
Un om, părea să fie-un voievod,
Luă de jos vioara-n praf lăsată
Şi-n gîndul lui parcă-i crescu un nod!
Şterse cu grijă praful de pe coarde,
Uitată fiind de maistrul iscusit!
Şi începu pe coardele-ncordate!
Un cânt frumos cum nu s-a auzit!
Se-ngrămădi mulţimea de aproape
S-audă ce minune s-a-ntâplat,
În gândul lor nu pute-au a concepe
Sunetul de vioară fermecat
Veniră-ndată şi de mai departe!
La sunetul plăcut, armonios...
Şi toţi voiau de ea să aibă parte,
Iar preţul ei ajunse valoros;
Nu forma de vioară i-a dat preţul
Nici praful ce pe om la dezgustat!
Ci mâna care i-a scos sunetul
Valoarea ei pe pe loc a ridicat.
La fel şi omul părăsit în drum
Murdar şi gol văzut fără valoare;
Un singur Voievod, cu suflet bun,
La ridicat, la pus pe-asin călare!
El a ştiut ce se ascunde-n omul,
Bătut şi ocolit de toţi drumeţii,
Comoara ce a pus-o Creatorul
O să se vadă-n zorii dimineţii.
Poate creştinii astăzi n-au valoare
În ochii celor care îi privesc!
Dar va veni o zi de sărbătoare
Când vor cânta în corul îngeresc!
Omul nu poate-acum să înţeleagă
Ce se ascunde-n viaţa de creştin,
Numai de şterge praful ce îl leagă
De lumea care-odată va fi scrum.
Eii sunt moşteni, căci au o viaţă plină
De bogăţii ce nu sunt pământeşti,
Pornesc din inimă-o cântare lină
Care te poartă-n lumile cereşti.
Iubitul meu priveşte prin credinţă
La Maistrul ce-l transformă pe creştin
Căci astăzi încă mai dă o speranţă
La cel ce vrea să fie penegrin.
Nu omul este care-şi dă valoarea
Nici merit, că va fi moştenitor!
Ci Voievodul sfânt i-a pus comoara
El pusa-n om un duh nemuritor.
Atunci vei înţelege cei valoarea!
Când o să-L simţi în tine pe Isus
Atunci v-a răsuna frumos cântarea
Urcând cu sfinţii înspre Paradis.
Şi printre lucrurile-aduse-afară
Frumoase, lustruite, curăţate,
Acoperită-n praf, era-o vioară;
Grăbită lumea pentru a cumpăra,
Cea fost frumos şi strălucea-n lumină!
Vioara-n ochii lor preţ nu avea
Şi nimeni n-o luă măcar în mână;
Dar dintr-un colţ se ridică îndată
Un om, părea să fie-un voievod,
Luă de jos vioara-n praf lăsată
Şi-n gîndul lui parcă-i crescu un nod!
Şterse cu grijă praful de pe coarde,
Uitată fiind de maistrul iscusit!
Şi începu pe coardele-ncordate!
Un cânt frumos cum nu s-a auzit!
Se-ngrămădi mulţimea de aproape
S-audă ce minune s-a-ntâplat,
În gândul lor nu pute-au a concepe
Sunetul de vioară fermecat
Veniră-ndată şi de mai departe!
La sunetul plăcut, armonios...
Şi toţi voiau de ea să aibă parte,
Iar preţul ei ajunse valoros;
Nu forma de vioară i-a dat preţul
Nici praful ce pe om la dezgustat!
Ci mâna care i-a scos sunetul
Valoarea ei pe pe loc a ridicat.
La fel şi omul părăsit în drum
Murdar şi gol văzut fără valoare;
Un singur Voievod, cu suflet bun,
La ridicat, la pus pe-asin călare!
El a ştiut ce se ascunde-n omul,
Bătut şi ocolit de toţi drumeţii,
Comoara ce a pus-o Creatorul
O să se vadă-n zorii dimineţii.
Poate creştinii astăzi n-au valoare
În ochii celor care îi privesc!
Dar va veni o zi de sărbătoare
Când vor cânta în corul îngeresc!
Omul nu poate-acum să înţeleagă
Ce se ascunde-n viaţa de creştin,
Numai de şterge praful ce îl leagă
De lumea care-odată va fi scrum.
Eii sunt moşteni, căci au o viaţă plină
De bogăţii ce nu sunt pământeşti,
Pornesc din inimă-o cântare lină
Care te poartă-n lumile cereşti.
Iubitul meu priveşte prin credinţă
La Maistrul ce-l transformă pe creştin
Căci astăzi încă mai dă o speranţă
La cel ce vrea să fie penegrin.
Nu omul este care-şi dă valoarea
Nici merit, că va fi moştenitor!
Ci Voievodul sfânt i-a pus comoara
El pusa-n om un duh nemuritor.
Atunci vei înţelege cei valoarea!
Când o să-L simţi în tine pe Isus
Atunci v-a răsuna frumos cântarea
Urcând cu sfinţii înspre Paradis.
Statistici
- Vizualizări: 2195
- Export PDF: 3
- Comentarii: 3
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
Este adevarat caci "Crestinii astazi n-au valoare In ochii celor care ii privesc Dar va veni o zi de sarbatoare Cind vor cinta in corul Ingeresc!D-l sa ne ajute sa capatam valoare in ochii Lui.Este una dintre cele mai frumoase poezii, D-l sa te bincuvinteze si mai departe cu inspiratii de Sus. Fam Coste
Frumoasa descriere a adevaratei valori ce se ascunde in crestinii care si-au intors fata si viata spre Creatorul lor. Versuri inspirate dintr-o viata de crestin traita pentru Dumnezeu. Intradevar, adincimea valorii sufletului omului nu poate fi inteleasa decit de singurul care a pus-o acolo pina in ziua cind ne v-om intilni cu El si v-om intelege si noi pe deplin.Domnul sa continue sa-ti dea inspiratie prin Duhul Sfint sa continuii sa scrii versuri pentru Slava Lui.