MASCA JOS!

Când s-a hotărât creştinul
Să arunce masca jos
A urmat o transfomare
Ce-a produs real folos
Şi-a urmat un trai bogat
În slujire consacrată
A-ngropat făţărnicia
N-a mai scos-o niciodată.

Pân-atunci mergea la Templu
Şi-arăta o faţă blândă
Vezi-Doamne ştia ce-nseamnă
Dreapta, veşnica osândă
Se ruga cu multe lacrimi
De credeai că e un sfânt
Dar în inimă nutrea
Gând străin de Legământ.

La Şcoala Duminicală
Vorbea bine, vorbea clar
Despre dragostea frăţească
(Se credea că-i cărturar)
Şi scotea în evidenţă
Cât de mult iubeşte el
Pe acei care veneau
Duminica la Betel...

Se bătea cu pumnu-n piept
Trâmbiţându-şi bunătatea
Şi spunea adeseori:
„Vreau să-mi ştiţi activitatea
Eu susţin sfânta lucrare
Cum nimenea nu o face
Sunt în stare să ajut
Cum Părintelui Îi place.”

Adevărul era altul:
Interesul personal
L-a înstrăinat, desigur
De preasfântul ideal
Se-nchina numai de formă
Se ducea în sanctuar
Fără să cunoască bine
Stările cuprinse-n har...

Zicea una, făcea alta
Şi nega ce-a afirmat
Se ducea la comitet
Şi spunea: „Sunt dedicat!
Îndrăgesc integritatea
Ce se cere la creştini,
Răspândesc în jur miresme,
Voie bună şi lumini.”

Dar sub mască( sau sub măşti)
Se-ascundea nimicnicia
În interiorul lui
Locuia nevrednicia
Răutăţii, laşităţii
Loc de cinste li s-a dat
Dar invidia din el
Pur şi simplu l-a trădat,

Şi atunci s-a hotărât
Să-nceteze mascarada
Şi evlavia de formă,
Lenevia şi parada
Şi-a urmat un timp de post,
De reală pocăinţă
A simţit puteri de Sus
Ce pot naşte biruinţă...

Toţi s-au bucurat nespus
De sublima transformare
A fost naştere din nou,
A fost binecuvîntare
Şi-a-nvăţat creştinul lecţii
Din trista experienţă
Mult se bucură acum
De-a Părintelui prezenţă.

10 Octombrie, 2008