MI TE-AI FACUT CUNOSCUT


De când mi-ai ieşit înainte
Şi mi te-ai făcut cunoscut,
Mi-e inima în clocot fierbinte,
Viaţă nouă în mine-ai născut.

Iubirea Ta... mă-nviorează,
Înflăcărând sfinţirea inimii.
Mă ţine prin Cuvânt trează,
Sub raza senină a luminii.

Gândul meu supus nemuririi,
Caută gândurile Tale eterne.
Sub raza pură a nemărginirii,
Sfinţirea în inimă-mi cerne.

Bunătatea Ta, îmi vorbeşte,
Despre nespuse bucurii...
Şi mereu pacea îmi aminteşte,
Că nu mai e mult şi vei venii.

Fericirea-mi alungă neputinţa,
În luptă mă-ntăreşte la greu.
Îmi măreşti zi de zi credinţa,
Lângă mine Te simt tot mereu.

Să nu fiu prinsă de necredinţă,
Te recunosc ca Fiu de Dumnezeu.
Îţi supun Ţie, toată, a mea voinţă,
Căci eşti salvarea sufletului meu.

Cu preţ de sânge m-ai dezrobit.
Şi o moarte pe cruce ai suferit,
Pentru păcatul ce m-a-nlănţuit.
Isuse drag, cât de mult m-ai iubit!

Îmi pun toată nădejdea în Tine,
C-ai asupra morţii biruinţă.
Voi fi învingătoare... ştiu bine,
Prin credinţă şi reală pocăinţă.