CLIPA MULT ASTEPTATA


Aştept să vină clipa mult aşteptată,
Cum a promis Isus... că va veni...
Să zbor pe nor spre Ţara Minunată,
Unde întuneric nu-i, ci doar lumini.

Lumina învierii ce moartea a răpus,
Cu lumina eruptă din Făclia iubirii,
Din legământ sfânt mă va duce sus.
În Paradisul mult visat al nemuririi.

De voi fi în mormânt, când va veni,
M-a ridica... în trup nou al nemuririi.
Şi voi zbura cu stolul de lumini,
Atrasă... de magnetul mântuirii.

De va veni, cât mai sunt în viaţă,
Va preschimba la clipeala ochilor,
Trupul... pentru nouă dimineaţă.
Cu aripi sfinte pentru zbor.

Mi-e dor... s-aud strigătul adunării,
Ce cheamă tot poporul sus pe nor.
Să fie împânzit albastrul zării...
De porumbeii albi ce trec în zbor.

Să păsăsim degrabă toţi pământul,
Îmbrăcaţi în veşmântul de Mireasă.
Pe unda ce-o deschide legământul,
S-ajungem, cât mai iute, toţi Acasă.

Cu îngerii în cor să-i cântăm mărire...
Şi slavă... să-i aducem ne-ncetat.
Să-nceapă nunta iubitului nost’Mire,
Căci mântuirea vieţii... a triumfat.

Amin!