Destul
rătăcit-am prin colb, printre spini,
fugărit de satanice umbre;
băut-am cup-amară de venin
Destul.

Am murit..
coaja păcătoasă a ego-ului meu
s-a sfărîmat în reminiscenţe infime;
rupte cătuşele şi lanţul cel greu:
o nouă fiinţă
Renaşte.

Destul
sânge sacru a curs odat' pe cruce,
spălând haina-mi mânjită de tină şi păcat;
plătită a fost vina, sunt un răscumpărat!
triumfător, angelic, spre Cer El mă conduce
- n-o să-I pot mulţumi niciodată
Destul.

Moartă-i vechea fire.
Inamicul-frânt.

Renasc sfinţit
din Apă şi din Spirit.