Pe geana gangavului zambet,
Iti simti palmele goale, de pulbere batatorite,
Si-n caile-ofilite ti se cunoaste dezgustul,
Ti-e bolnav misterul in crivatul buzelor moarte.

La tzintirim ti-e indreptata privirea,
La bratele inclestate ale taranii,
Si lacrima te doare, te-apasa...
Te rog nu crede in pieirea credintei,
Sa nu crezi ca Dorul in cer Si-a ingropat biruinta!

Te-asteapta un Tata in ruga sarbatorii,
Un Fiu ce si-a lasat obrazu-n bataia palmei,
Sa ai, nu un rost in a iadului Pleiada,
Si nici minciuna a pamantului lauta,
Ci cerul sa-ti fie nemurire,
In laurii sterselor lacrimi
Sa-i canti lui Iehova in Sion.

Sa-ti uiti pe vecie dezgustul,
C-ai fost al Iadului menestrel,
Ca lumea-n amor ti-a pendulat giuvaere.
Te uita la El din tanguiri,
Si-I cauta privirea in adancul iubirii,
Spunandu-I doar: peccavimus!
Cu bataia pumnului in piept.