UNDE-S SFINŢII FALŞI?

Falşii sfinţi sunt printre noi
Ne provoacă întristare
Ei proclamă Adevărul
Cu multă îndemânare
Sfânta Carte o cunosc
Din copertă în copertă
Dar nicicând n-au înţeles
A lui Dumnezeu ofertă...

Sunt prezenţi în Sanctuar
Unde ‘nalţă rugi fierbinţi
Dar când ies în lumea mare
Sunt nervoşi; scrâşnesc din dinţi
Au uitat ce-au predicat
Chiar duminica trecută
Când vorbeau despre iubire
Cu-o ardoare ne-ntrecută...

Au uitat ce-au învăţat
La Şcoala duminicală
Căci purtarea lor vorbeşte
De credinţa lor formală
Ruga lor e de pe buze,
Zâmbetul le e forţat
Ne-ntrebăm dacă vreodată
Cu Hristos s-au cununat...

Sunt cu noi şi-n misiune
Şi la cununii şi-n cor
Dar ce răspândesc în jur
Este formă şi decor
Tatăl ştie de sunt mulţi,
Tatăl ştie de-s puţini
Dar un lucru este cert:
Nu-s spre ceruri pelerini...

Îi găsim şi-n comitet
Şi în ceata de păstori
Se cunosc: ei sunt trufaşi,
Mincinoşi, lăudători
Cine stă cu ei de vorbă
E convins imediat
Că aceşti creştini vopsiţi
De Hristos s-au lepădat...

Ei se bat cu pumnu-n piept
C-au divine revelaţii
Mai c-ar vrea pentr-o lucrare
Să primească decoraţii
Le sunt prieteni fariseii
(Da, amici la cataramă)
Dar de Tatăl Creator
N-au respect şi nu au teamă...

Trăsătura lor de bază
E-un tupeu ce l-au luat
De la fiii lui Mamona
Pe care i-au simpatizat
Credincioşia lor subţitre,
Credincioşie de carton
Normal, nu i-ar îndreptăţii
S-ocupe locuri în Sion...

Îi trădează tot ce zic,
Îi trădează tot ce fac
În probleme dubioase
Falşii sfinţi se tot complac
Vor religie, vor datini,
Vor Regat dar făr-Acel
Ce-a călăuzit pe Moise,
Habacuc şi Daniel.

Pentru ei calea îngustă
E o simplă teorie
Pocăinţa lor? – spoială
(Sau numai o jucărie)
O, de-ar înţelege-acum
Că viaţa nu-i o joacă
Ar abandona urgent
Lumea şi trăirea seacă...

Strategia lor e clară:
Interesul personal
Dar privesc cu mult dispreţ
Un cucernic ideal
Sunt puternici în sfidare,
În farse şi în parade
Dar lăuntrul lor produce,
Totdeauna, acre roade...

Trag la sfori cu multă râvnă
Sunt experţi şi la trişat
Cum, oare, a fost posibil
Că-ntre noi s-au furişat?
Încercând a se impune
Cu metodele lumeşti
Ei creează piedici multe
Stărilor duhovniceşti.

Cum a fost , odată, Iuda
Ucenic...şi trădător
La fel, azi, creştinii falşi
Îl vând pe Mântuitor
Ce-au în suflet e-ntinat
Gândul lor nu-i gând de pace
Rânduiala din Scriptură
O resping; nu le mai place...

Ştiţi cu cine-i comparăm?:
Anania şi Safira.
Vrem să mai menţionăm
(Să putem sfârşi satira)
Că venirea lor la Templu
Este bună; sunt prezenţi
Dar la împlinirea Legii
Sunt, desigur, corigenţi.

Numai Tu îi poţi convinge
Sfinte Tată Creator
Că-s pe căile pierzării,
Că-l slujesc pe Impostor
Mai acordă-le o şansă,
Mai străpunge-i cu-n cuvânt
Să-nţeleagă pe deplin
Felul de viaţă, sfânt,

Să-nceteze mascarada,
Să trăiască ce vestesc
Să servească doar din hrana
Din izvor dumnezeiesc
Credem că mai faci minuni
Şi lucrări ce nasc uimire
Ia-i şi du-i la Adevăr
Şi-i du la neprihănire.

gc/ 1 Noiembrie, 2008
PS. Inspirată din mesajul
fratelui BT din Nashville.