Din stele mi-am făcut lumini
Să văd cărarea către cer,
Din vânt altar de rugăciuni
Când eram gata să disper!

Când vântul ruga mi-o purta
La tronul milei Tale Doamne
Durerea mea se uşura
Simţindu-Te în rugăciune;

Din ploaie lacrimi mi-am făcut
În clipa grea de încercare!
Dar harul Tău m-a izbăvit,
Aducând astfel uşurare;

Din soare am făcut cuptor
Ce m-a-ncălzit în vremuri reci
Când eu umblam rătăcitor
Pe căi răzleţe şi poteci.

Tu ai venit atunci la mine
Mai încălzit cu harul Tău
Şi printr-un duh de rugăciune
Eu Te-am cuprins la pieptul meu ,

Şi sub privirea TA divină
Eu am rămas de-atunci Isus
Aşteptând ziua ce-o să vină
Ca să mă duci în ceruri sus.

08.12.2008