Ca vinul din Cana sa-ti fie gustul,
Ce oaspetii din nunta lumii il savura,
Cu buzele pe pocal sa-ti laude Tatal
Ca mai sunt oameni pe terra
Ce n-au gust de tzarana.

Nu-ti pierde gustul ascultarii
Facand tot ce va spune El,
Atunci in umbra inserarii cu sete
Sa schimbi apa-n vin ca El.

Ca vers esti scris pe fruntea vietii
Sa dai contur si rima-n strofa,
Cu melos sa mangai pe altii,
Muza fiind pentru al cerului Poet.

Nu in sudalma ruginei,
In putredul de frunze
Omenirea isi face culcus.
Nici in chiotul desfranarii pierduta,
In palate ca cele ale lui Nero!
Ci in ieslea fanului proaspat,
In scancetul de prunc
Si-n mirosul tamaiei
S-o ajuti sa-si faca cuib
In al unui genunchi plecat
Biruit de gustul Golgotei.

Ca vinul din Cana sa-ti fie gustul,
Ce oaspetii din nunta lumii il savura,
Cu buzele pe pocal sa-ti laude Tatal.