Nu stiu daca plangi,cu cei ce indraznesc sa planga,
Nu stiu de te doare, alaturi de cei ce sunt in suferinta,
Cararea-ti e cuprinsa de astfel de oameni
Ce-asteapta sa-ti oferi un umar
Pe care ar putea sa planga.

Sa-i cuprinzi cu-a ta mangaiere
Stergandu-le de pe obraz rana
Ce-ancoltit de-atatea lacrimi
Si dau sa-nmugureasca.

S-au adunat atatea pietre fara numar,
Ce-au fost aruncate chiar si-n tine...
Ti-au impodobit cununa
Din cauza celor nesocotiti
Ce n-au stiut sa planga
Atunci cand tu ai plans.

Ce-nsemnatate, ce ecou maret.
Nu doar pe gene sa atarne ale tale lacrimi,
Ci-n inima ta franta sa atarne lacrimile tale,
Si-atunci, ai sa-ti privesti comoara
Ce ti-ai adunat-o-n cer,
Curgandu-ti picaturi de lacrimi...grele.