Alături am purtat povara
aceleiaşi slăvite cruci
deşi, necunoscut şi tainic
tu altfel ţi-a fost dat s-o duci.

Aceeaşi înspinată creangă
a-ncununat şi fruntea ta,
deşi tăcut şi singuratic,
de tine nimeni nu ştia.

Eu din răsplata suferinţei
ceva şi-n lume mi-am primit
dar tu purtând-o neştiută
chiar şi de-aceasta te-ai lipsit.

O, Mâine când în cer Stăpânul,
va răsplăti pe drept ce-am dat
- răbdarea ta necunoscută
va străluci mai minunat.