Hei, tu, lacrimă sărată
De la inimă plecată
Numai sufletu-mi te știe
Cât de dulce-mi ești tu mie
Cât de tainică simțire
Porți tu, dulce sărărie!
Dinlăuntrul meu cu valuri
Către Cel nascut în staul...
Ce cuvinte porți în sine
Dulce lacrimă de bine!
Numai dragostea le poate
Tălmăci adânc pe toate.
Poezia este expresia exterioară a revelațiilor interioare. Limbajul, față de realitatea lăuntrică, este întotdeauna mai sărac, dar atunci când cuvintele vin, le aștern așa cum vin, ca și în cazul de față, în care simple cuvinte încearcă să scoată la iveală clipa în care ochiul varsă lacrimile iubirii și ale recunoștinței pentru Domnul Isus. A LUI este slava în toate, Amin.