E armatura rugaciunea ta?
Si ai tu urme pe genunchi
Avand in viata ta macar o biruinta?
Stai tu de veghe-n noaptea de-ncercare?
Sau astepti ca altii
Sa stea in locul tau in spartura?

Te-ai rupt deja cand camera ti-e goala,
Iar pe altar ai pus cu totul altceva,
Nemaimirosind a tamaie din rugaciunile fierbinti...
Sunt idolii ce ard in inima ta.

Cand mori, niciodata nu-i ceva spontan.
Ci mai intai o mica rana,
O mica pata e de-ajuns in inima ta.
Si-atunci, incetul cu incetul,
Se fabrica...pieirea ta.
Cand nu mai vorbesti cu Domnul,
Pe genunchi, in rugaciune.