Ma doare inima in mine
Si-mi ard rarunchii in cetele trupului meu,
Din cauza fiicei poporului Tau,
Si cum sa nu strig cand inima se mistuie in mine.

Ma doare, ma doare,
Caci stiu ca mi-au murit camarazii in transee,
Proorocii ce Ti-au spus: "Vorbeste, Doamne, caci robii Tai asculta!"
E-atata durere incat bataile inimii zac sfartecate-n mine,
Iar eu ma-ntreb:"De ce oare pantecele mamei nu mi-a fost mormant?"

O, Ieremio, au trecut mii de ani
Dar zilele ce-au fost atunci,
Si-acuma sunt la fel sau poate chiar mai rau.
O, Doamne, cate rauri de durere strapung si-acum codrii lumii
Si cate lacrimi curg din ochii copiilor Tai?
Acum ei nu-Ti mai spun doar:"Vorbeste Doamne, caci robii Tai asculta!"
Ci, ei Iti mai spun infiorati de plans:
"O, Ava, o Tata, trimite-L o data pe Domnul!"