Pe dealul care urca,
Numit al Capatanii
Urca Mantuitorul,
Cu fruntea-i sangeranda!

Sub crucea de povara,
Impresurat de gloata
Mergea tot inainte,
Dar nu privea in spate.

El nu a scos o vorba
Ca mielul la taiere,
Dar noi cu ura noastra,
L-am pironit pe lemne.

Si-n marea-i suferinta
Si-n zbucium tot rabdand
Statea Mantuitorul,
Sentinta astepand.

Acest eveniment
Ce a schimbat menirea,
Ii face pe multi azi
sa-si intoarca privirea.

Si sa priveasca toti
La Mielul, la Isus,
Care pentru omenire
Pe cruce a fost pus.

Dar a invit!Marire Lui!
Si-i viu in veci de-acuma inainte,
Intoarce-te o suflet drag!
Nu-l rastigni din nou in minte!

Caci Tatal pentru noi a dat
Pe singurul Sau Fiu de sus,
Ca noi sa fim rascumparati ,
Prin sange sfant care a curs!

Vino la el si nu mai sta
Accepta-i planul sau de sus,
Si vei vedea cum intr-o zi
Il vei vedea pe el,Isus.

De aceea sa ne dam silinta
Si toti impreuna cu El
Sa fim la marea sarbatoare,
In ceruri sus , cu Mirele!!