-Turmă blândă, turmă mică,
pradă lesne de-nghițit,
două mii de ani cum oare
n-ai pierit?

Prin străvechile pustiuri,
leii cei cu coama-n vânt
cum de nu ți-au șters și urma
pe pământ?

Ai tu oare, turmă blândă,
corn de taur, dinți de lup,
colț de viperă sau gheare
care rup?

-Nu. N-avem nici colți, nici gheare,
nici venin otrăvitor.
Dar avem cu noi o forță:
un Păstor...

Prin străvechile pustiuri,
El, Păstorul înțelept,
Și-a purtat pe umeri mieii
și la piept!

Astfel, chiar dacă ni-e frică,
nu pierim ca fulgu-n zbor.
Căci suntem o turmă mică,
dar o turmă
și-un Păstor!