Cântările noastre cântate plângând
lua-și-vor odată aripile-albastre
și-n soare pluti-vor curate, arzând
de para iubirii - cântările noastre.

Din roua de lacrimi ce-n ele-a rămas
luci-vor pe ceruri ghirlande de stele
iar îngerii Slavei cu tremur în glas
cântând, învăța-vor să plângă din ele.

Cântările noastre n-au seamăn și soț
în nici o simțire și limbă și zare
oricine le-aude s-aprinde și-n toți
învie cereasca și sfânta-ncântare.

Venind din al Tainei Ceresc Nehotar
cu-adânc duh de taină ființa-nveșmântă,
purtând mierea dulce lăsată de har
foc dulce și gura și duhul ce cântă.

Cântările noastre sunt nimb lui Hristos
sunt ruguri iubirii, sunt jertfa suavă,
sunt tot ce pământul îi dă mai frumos
Acelui din ceruri mai vrednic de slavă.