EFRATA! (Marcu 7)

Efrata ! - strigă Fiul Slavei
La lumea noastră surdo-mută,
Iar unde-I cad sudori de sânge
‘N-adânc stihiile se mută.

Răspunde chiar celor proscrişi,
Îndeplinindu-le dorinţa,
Căci, dincolo de neam, sau ranguri,
Cea mai puternică-i credinţa.

Opriţi-vă , să-I daţi onoruri,
Din gură, sau prin ritual;
El vrea o inimă-nnoită
Şi Biblia pe piedestal.

Pricepeţi că nimic de-afară
Pe om nu îl poate spurca,
De-şi ţine inima curată,
Îngemănată cu a Sa.