La Nunta Noastră, Mire Sfânt
va fi o bucurie
cum nu s-a pomenit cuvânt
nici Sus în Cer, nici pe pământ
cum din vecii n-a fost nicicând
și nici n-o să mai fie.

Va clocoti în izbucniri
de slavă Veșnicia -
mărețe, necuprinse firi,
adânci și tainice zidiri
în haru-acelei Fericiri
striga-și-vor bucuria.

Din drumul ei spre Nesfârșit
Întreaga-Alcătuire
o clipă-atunci s-o fi oprit
și lumi ce nu s-au mai zărit
în haru-acela fericit
s-or-mbrățișa-n iubire.

Din înălțimi și din genuni,
o Mână Preafrumoasă
din mii de raze și minuni
din sori, din stele și din luni
topi-va salbe și cununi
- podoabe de mireasă.

Când sfinții Tăi cu mii de mii
Ți-or auzi chemarea,
din munți, din ape, din pustii
în alb veșmânt de stele vii
pe-a Cerului de-argint câmpii
își vor opri ninsoarea.

Și miile de mii de sori
de îngeri și de raze
în haru-acelei Sărbători
vor pune-a Cerului Comori
pe frunți de sfinți biruitori
- cununa de topaze.

Și va urma Isus Iubit
nespusa strălucire
a Nunții fără de sfârșit
unui norod preafericit
cu Cel mai Scump și mai Dorit
Mântuitor și Mire.