Vai, cetate a nimicniciei!
Altadata erai asezata pe culmi de istorie,
Si imparatii intregului pamant
Se inchinau inaintea ta.

Dar acum...tot poporul tau cauta paine suspinand.
Ai ramas ca o vaduva!
Si indraznesti sa te intrebi:
"De ce-ti mai plang mortii sub picioarele codrilor?"

Cat de greu a pacatuit Ierusalimul
Copiii copiilor Tai?
Si toate drumurile Sionului sunt triste
Fiindca poporul Tau e plin de noroi
Si i se vede rusinea.

O, Doamne, cat lut ai risipit oare
Sa faci niste vase ale maniei?
De aceea plang, imi varsa lacrimi ochii
Fiindca mortii tai plang sub picioarele codrilor,
Iar copiilor tai li se vede rusinea, Ierusalime.